Buna,ma numesc adi,sunt din botosani si am 19 ani...am vitiligo de cand ma stiu(De fapt ai mei mi-au spus ca am de la un an....).am pete pe maini,pe picioare si in colturile gurii(zici ca zambesc mereu) si la varsta care o am, faptul ca am vitiligo nu ma avantajeaza deloc in ceea ce priveste relatiile cu fetele si oamenii necunoscuti in general.cel putin putin asa gandeam pana sa intalnesc o fata care m-a facut sa inteleg ca sunt si suntem speciali.suntem diferiti si asta ar trebui sa ne bucure ca suntem altfel....in fond cati oameni de pe planeta asta au culoarea pielii in doua nuante sau au sfarcuri de culori diferite

(cel putin in cazul meu).Daca Dumnezeu ne-a dat boala asta de ce sa plangem si sa o consideram o povara cand o putem transforma intru atuu?eu merg pe deviza "si ce daca am vitiligo?sunt mai mult decat niste pete albe...". si in relatiile sociale increderea de sine conteaza enorm...in fond cum poti sa ai incredere intr-o persoana daca nici macar in tine nu ai incredere?
Lumea e cruda,stiu...si judeca dupa aparente dar nu trebuie sa ii lasam sa ne injoseasca si sa ne ia si ultimul gram de incredere in noi.Sfatul meu pentru toti cei care au vitiligo e sa se exteriorizeze, caci gandirea negativa si izolarea nu fac decat sa agraveze boala......think positive
